Daliții

Daliții sunt oameni, nu-i așa?

O societate va fi judecată, în cele din urmă, după cum cei care au puterea îi tratează pe cei care sunt cel mai vulnerabili – cei care nu au aproape nimic, fie că este vorba de bani sau de putere.

În mare parte, hindușii sunt cei care au puterea în India. Daliții – termenul înseamnă oprimați – sunt cei mai vulnerabili.

De obicei, sunt desemnați prin termenul „de neatins”, „de evitat”, pătați prin naștere și destinați să fie o clasă inferioară în sistemul indian de caste. Zilnic, mulți daliți sunt victimele violenței și ale abuzului sălbatic.

Constituția indiană îi recunoaște pe daliți drept „castă ocrotită”, un grup de oameni care au fost nedreptățiți în istorie și care sunt acum protejați în constituția Indiei. Deși discriminarea bazată pe castă a fost interzisă prin constituția Indiei, discriminarea și prejudecățile împotriva daliților persistă în societatea de astăzi.

Ei sunt relegați slujbelor celor mai de jos și trăiesc în teama constantă că vor fi umiliți public, bătuți, violați și uciși de către casta superioară a hindușilor. Se estimează că la fiecare 18 minute este comisă o infracțiune împotriva daliților.

Daliții se confruntă, de asemenea, cu o discriminare agresivă. În ariile rurale, 38% dintre școlile administrate de guvern îi separă pe copiii daliți de ceilalți copii. În 70% dintre sate, daliții sunt forțați să stea și să mănânce împreună și li se interzice să interacționeze cu non-daliții.

Zilnic, daliții suferă sub acest regim de dezumanizare.

Daliții creștini și musulmani se confruntă cu o și mai mare discriminare, prin aceea că sunt excluși de la protecțiile stabilite în ordinul constituțional din 1950 (privind castele ocrotite). Acest ordin constituțional precizează diferitele grupuri de castă care sunt tratate ca și caste ocrotite și primesc beneficii guvernamentale speciale, slujbe, case, oportunități de educație și protecție specială din partea legilor împotriva infracțiunilor motivate de ură.

Paragraful 3 al ordinului statuează: „Nicio persoană care profesează o religie, alta decât cea hindusă, sikh sau budistă, nu este considerată un membru al castelor ocrotite”. Prin urmare, daliților creștini și musulmani le este negat acest statut special, precum și aceste privilegii și protecții.

Din păcate, guvernul indian oferă protecție completă și libertate doar hindușilor, membrilor sikh și budiștilor. Celor două categorii din urmă li s-a oferit protecție și libertate în 1956 și respectiv în 1990. Nicio prevedere nu a făcut referire la daliții creștini și musulmani. Așadar, daliții care îmbrățișează o credință care nu este aprobată de guvern își pierd toate drepturile și protecțiile.

Studiile au arătat că daliții care îmbrățișează creștinismul sau islamul continuă să sufere de aceleași dezavantaje și neajunsuri care decurg din atitudinea tradițională față de cei „de neatins”, în ciuda convertirii lor. Se estimează că aproximativ 70% din populația creștină din India provine din mediu dalit. Aceștia sunt săraci și angrenați în ocupații de servitori casnici.

Recunoscând extrema înapoiere socială, educațională și economică ce rezultă din practica tradițională a evitării, câteva organisme guvernamentale, inclusiv Comisia Națională pentru Minoritățile Religioase și Lingvistice, au recomandat ca paragraful 3 al ordinului constituțional privind castele ocrotite din 1950 să fie șters, astfel încât să se anuleze legătura dintre statutul de castă favorizată și religie.

În 2004, Centrul Pentru Litigiu în Interes Public a depus o petiție la Curtea Supremă a Indiei, contestând ordinul prezidențial din 1950. Petiția pretinde că ordinul este discriminatoriu și încalcă dreptul la egalitate, la libertatea de conștiință și dreptul de a practica religia aleasă, așa cum sunt protejate acestea de constituția Indiei.

A trecut mai bine de un deceniu de când această petiție a fost depusă fără a se întrezări nicio rezolvare. Amânările legale și birocratice continuă să prelungească suferința daliților. Orice efort să le amelioreze suferința este în van.

Discriminarea și persecuția daliților trebuie să se sfârșească. Ei nu trebuie să mai fie tratați ca niște cetățeni de mâna a doua, care nu au niciun drept. Demnitatea lor umană și libertățile lor fundamentale trebuie să fie protejate. O societate umană cere nu mai puțin de atât.

Articolul 1 al Declarației Universale a Drepturilor Omului (DUDO), adoptate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite acum 70 de ani, statuează că:

Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unii față de altele în spiritul fraternității.

În India, drepturile umane fundamentale ale daliților, statuate de articolul 1, printre altele, sunt încălcate zilnic.

Ni te vei alătura?

Cu ocazia celei de-a 70-a aniversări a DUDO, ADF International reafirmă interpretarea fundamentală că drepturile omului se bazează pe demnitatea inerentă fiecărei persoane.

Alătură-ni-te astăzi în promovarea și protejarea libertăților tale fundamentale.

Adaugă-ți vocea, semnând Declarația de la Geneva privind Drepturile Omului la www.ImHumanRight.org

ADF International builds alliances and engages in legal advocacy to protect and promote religious freedom throughout Europe, Asia, the Americas, Africa, and Oceania. We operate at institutions of strategic international importance.

We also work alongside Member States at these organizations to protect the fundamental values they were founded to uphold. ADF International’s influence at these key institutions means we are instrumental in shaping policy around the world.

More about ADF International »
edit Sign Your Support Now
×Close
×